Deşteaptă-te, române!

Na Galipedia, a Wikipedia en galego.
Deşteaptă-te, române!
En galego: Esperta, romanés!
National Anthem of Romania (page 3).png
Himno de Romanía Romanía
Moldavia Moldavia
Letra Andrei Mureșanu
1848
Música Gheorghe Ucenescu
1848
Adoptado 1990 - Romanía Romanía
1991 - Moldavia Moldavia
Até 1994 - Moldavia Moldavia
Mostra da música

Deşteaptă-te, române! (en romanés: Esperta, romanés!) é o título do himno nacional de Romanía. Os seus versos están en romanés e foron compostos por Andrei Mureşanu (1816-1863). A súa música é de Gheorghe Ucenescu.

Historia[editar | editar a fonte]

Foi escrito e publicado durante a revolución de 1848, cando se lle daba o nome de "Un rasunet" (Un eco). Foi aceptado de inmediato, e foi cantado por vez primeira o 29 de xuño do mesmo ano na localidade de Râmnicu Vâlcea, onde foi transformado en himno co título "Deşteaptă-te, Române" (Esperta, romanés).

Letra[editar | editar a fonte]

Deşteaptă-te, române! Espértate, romanés!
Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,
În care te-adânciră barbarii de tirani
Acum ori niciodată croieşte-ţi altă soartă,
La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani.


Acum ori niciodată să dăm dovezi în lume
Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,
Şi că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
Triumfător în lupte, un nume de Traian.


Înalţă-ţi lata frunte şi caută-n giur de tine,
Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii;
Un glas ei mai aşteaptă şi sar ca lupi în stâne,
Bătrâni, bărbaţi, juni, tineri, din munţi şi din câmpii.


Priviţi, măreţe umbre, Mihai, Ştefan, Corvine,
Româna naţiune, ai voştri strănepoţi,
Cu braţele armate, cu focul vostru-n vine,
"Viaţa-n libertate ori moarte" strigă toţi.


Pre voi vă nimiciră a pizmei răutate
Şi oarba neunire la Milcov şi Carpaţi
Dar noi, pătrunşi la suflet de sfânta libertate,
Jurăm că vom da mâna, să fim pururea fraţi.


O mamă văduvită de la Mihai cel Mare
Pretinde de la fii-şi azi mână d-ajutori,
Şi blastămă cu lacrămi în ochi pe orişicare,
În astfel de pericul s-ar face vânzători.


De fulgere să piară, de trăsnet şi pucioasă,
Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,
Când patria sau mama, cu inima duioasă,
Va cere ca să trecem prin sabie şi foc.


N-ajunge iataganul barbarei semilune,
A cărui plăgi fatale şi azi le mai simţim;
Acum se vâră cnuta în vetrele străbune,
Dar martor ne e Domnul că vii nu o primim.


N-ajunge despotismul cu-ntreaga lui orbie,
Al cărui jug de seculi ca vitele-l purtăm;
Acum se-ncearcă cruzii, cu oarba lor trufie,
Să ne răpească limba, dar morţi numai o dăm.


Români din patru unghiuri, acum ori niciodată
Uniţi-vă în cuget, uniţi-vă-n simţiri.
Strigaţi în lumea largă că Dunărea-i furată
Prin intrigă şi silă, viclene uneltiri.


Preoţi, cu crucea-n frunte căci oastea e creştină,
Deviza-i libertate şi scopul ei preasfânt.
Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,
Decât să fim sclavi iarăşi în vechiul nost'pământ.
Espértate, romanés, do soño da morte,
No que te sumiron os bárbaros tiranos
Agora ou nunca, fórxate outro destino,
Ante o cal se inclinen até os teus crueis inimigos.


Agora ou nunca demos probas ao mundo
De que por estas mans aínda corre unha sangue de romanés,
E de que no noso corazón gardamos con orgullo
Un nome que triunfa na loita, o nome de Traxano.


Ergue a ancha fronte e procura arredor de ti,
Como están como os piñeiros na montaña valente centos mil;
Unha voz elos agardan e saltan como os lobos no curro,
Vellos, homes, solteiros, mozos, das montañas e das chairas.


Mirade, gloriosas sombras de Mihai, Stefan e Corvino
Á nación romanesa, pois é a vosa descendente,
Cos brazos armados, con voso lume nas veas,
Vida en liberdade ou morte! berran todos.


A vos os esnaquizaron a malicia da envexa
E a cega desunión á Milcov e aos Cárpatos
Mais nos, conmovidos ao espírito da sagrada liberdade,
Xuramos que imos dar a man, para ser sempre irmáns.


Unha nai viúva dende Miguel o Grande
Pretende dos fillos até hoxe man de axuda,
E maldí con bagoas nos ollos a calquera,
Que ante un perigo tan grande se convertería en traidor.


De lóstregos que morra, de lóstregos e xofre,
Calquera se retirará do glorioso lugar,
Cando a patria ou a nai, co corazón tenro,
Pedirá que pasemos por espada e lume.


Non bastaba o iatagán da bárbara semilúa,
Da cal as chagas desastrosas até hoxe lles sentimos;
Agora métese o forte nos fogares devanceiros,
Mais testemuña é o Señor que vivos non o recibimos.


Non chega o despotismo con toda a súa cegueira,
Do cal o xugo de séculos, como as bestias o levamos;
Agora tentan os crueis, coa súa cega soberbia,
Que nos rouben a lingua, mais só mortos a damos.


Romaneses de cuatro recunchos, agora ou nunca
Unídevos no pensamiento, unídevos nos sentidos.
Gritade en todo o mundo que o Danubio foi roubado
Por intriga e repungnancia, astutos tramas.


Papas coa cruz diante, pois o exército es cristián.
O lema é liberdade e o seu propósito é sagrado.
Morremos mellor na loita, cheos de gloria,
Que ser de novo escravos na nosa vella terra!

Véxase tamén[editar | editar a fonte]

Outros artigos[editar | editar a fonte]

Ligazóns externas[editar | editar a fonte]

Commons
Commons ten máis contidos multimedia sobre: Deşteaptă-te, române!