Speyeria aglaja

Na Galipedia, a Wikipedia en galego.
Speyeria aglaja
Clasificación científica
Reino: Animalia
Filo: Arthropoda
Clase: Insecta
Orde: Lepidoptera
Familia: Nymphalidae
Xénero: 'Speyeria'
Especie: ''S. aglaja''
Nome binomial
'Speyeria aglaja'
(Linnaeus, 1758)
Sinonimia
  • Papilio aglaja Linnaeus, 1758;
  • Papilio pasilhoe Linnaeus, 1767;
  • Papilio charlotta Haworth, 1802;
  • Argynnis aglaja [Wahlberg]
Vista ventral.

Speyeria aglaja é unha especie de lepidóptero da familia Nymphalidae. Distribución xeográfica: Europa, Marrocos, Irán, Siberia, China, Corea e Xapón.[1][2]

Descrición[editar | editar a fonte]

É unha bolboreta de tamaño mediano de cor laranxa brillante, con sombra de gris-verdoso na femia, adornado con fileiras de puntos marxinais, formando unha liña e manchas redondas e unha decoración de liñas.

Hábitat[editar | editar a fonte]

Gusta de pendentes abertas, con herba e con flores, claros de bosques abertos, prados húmidos, etc.

Período de voo e hibernación[editar | editar a fonte]

Unha xeración ao ano entre xuño e agosto, segundo a localidade e a altitude. Hiberna en forma de eiruga acabada de nacer.

As eirugas aliméntanse de Viola hirta, Viola tricolor, Viola palustris, Viola verecunda, Viola bicolor.

Subespecies[editar | editar a fonte]

  • Speyeria aglaja aglaja
  • Speyeria aglaja bessa (Fruhstorfer, 1907)
  • Speyeria aglaja borealis (Strand, 1901) en Siberia.
  • Speyeria aglaja clavimacula (Matsumura, 1929)
  • Speyeria aglaja excelsior (Rothschild, 1933) Marrocos.
  • Speyeria aglaja gigasvitatha (Verity, 1935)
  • Speyeria aglaja kenteana (Stichel, 1901)
  • Speyeria aglaja lyauteyi (Oberthür, 1920) Marrocos.
  • Speyeria aglaja matsumurai (Nakahara, 1926)
  • Speyeria aglaja ottomana (Röber, 1896) en Armenia.
  • Speyeria aglaja tonnai (Matsumura, 1928)
  • Speyeria aglaja vitatha (Moore, 1874)

Notas[editar | editar a fonte]

  1. Speyeria aglaja en Funet
  2. Seitz. A. en Seitz, A. ed. Band 1: Abt. 1, Die Großschmetterlinge des palaearktischen Faunengebietes, Die palaearktischen Tagfalter, 1909, 379 Seiten, mit 89 kolorierten Tafeln (3470 Figuren)

Véxase tamén[editar | editar a fonte]

Bibliografía[editar | editar a fonte]

  • Emmet, A.M., J. Heath et al. (Ed.), 1990. The Butterflies of Great Britain and Ireland. The Moths and Butterflies of Great Britain and Ireland Vol. 7 Part 1 (Hesperiidae to Nymphalidae). Harley Books, Colechester, UK. 370p.
  • Tomlinson, D. e R. Still, 2002. Britain's Butterflies. WildGuides, Old Basing, UK. 192p.

Ligazóns externas[editar | editar a fonte]