Lingua sidética
Aparencia
| Lingua sidética | |||||||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| |||||||||||||
| Propiedades | |||||||||||||
|
Alfabeto
| |||||||||||||
|
Tipoloxía lingüística
| |||||||||||||
| Clasificación lingüística | |||||||||||||
| |||||||||||||
| |||||||||||||
| Wikidata C:Commons | |||||||||||||
O sidético é unha lingua morta da familia indoeuropea, da rama das linguas anatolias, do século -III, moi mal coñecida (unicamente por seis inscricións). Falábase na antiga Panfilia, rexión da actual Turquía.
O nome actual deste idioma provén da cidade de Side, cuxo nome en sidético se ignora.
Véxase tamén
[editar | editar a fonte]Bibliografía
[editar | editar a fonte]- Wilhelm Brandenstein, « Sprache und Schrift von Side », Minoica. Festschrift J. Sundwall, 1958, pp.80-91.
- Heiner Eichner, «os-, eine sidetisch-lydische Wortgleichung?» en Kadmos n° 27, 1988. ISSN 0022-7498}}, pp. 44-56.
- Karl Graf Lanckoronski, Städte Pamphyliens und Pisidiens. 2 Bände. Tempsky ou. a., Wien ou. a. 1890-1892.
- Günter Neumann, «Zur Entzifferung der sidetischen Inschriften», en Kadmos n°7, 1968. ISSN 0022-7498, pp. 75-93.
- Günter Neumann, «Die sidetische Schrift» en Annali della Scuola Normale dei Pisa, Classe dei Lettere e Filosofia, Serie 3, Bd. 8, 1978. ISSN 0392-095X, pp. 869-886.
- Johannes Nollé, Side im Altertum. Geschichte und Zeugnisse, Habelt, Bonn 1993-2001, 2 volumes, vol. 1: ISBN 3-7749-1932-1, vol. 2 : ISBN 3-7749-2964-5, (Inschriften griechischer Städte aus Kleinasien pp. 43-44).